Verificarea proiectelor la cerința «economie de energie și izolare termică»: ce controlează efectiv verificatorul atestat

Printre profesioniștii care lucrează cu documentații tehnice de construcții circulă des formula „cerința C" pentru partea energetică a unui proiect. Este o confuzie ușor de explicat, dar care merită corectată: cerința fundamentală legată de energie nu a purtat niciodată litera „c". În enumerarea din articolul 5 al Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, litera „c" desemna „igienă, sănătate și mediu înconjurător", iar „economia de energie și izolarea termică" era, de la bun început, litera „f". De reținut este și un fapt mai recent, care schimbă temeiul legal de citat: de la 25 august 2026, odată cu intrarea în vigoare a Codului amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (CATUC, Legea nr. 169/2026), articolele 1-9 din Legea 10/1995 — inclusiv art. 5, care conținea cerințele fundamentale — au fost abrogate. Din vechea lege mai rămân în vigoare doar art. 10 și art. 41, cu rol tehnic-administrativ. Cerințele fundamentale se regăsesc acum la art. 386 alin. (3) din CATUC, care le păstrează pe cele șase din enumerarea veche, la aceleași litere, și adaugă încă două: g) utilizare sustenabilă a resurselor naturale și h) emisii în mediul exterior al construcțiilor. Litera „f" — economie de energie și izolare termică — rămâne neschimbată.

Cine poate verifica proiectele pe cerința energetică

Verificarea tehnică a proiectelor pe cerința „f" este o activitate reglementată, distinctă de elaborarea proiectului și de certificarea energetică. O poate exercita doar un verificator de proiecte atestat de minister pe acest domeniu, nu orice inginer sau arhitect care semnează un proiect. Atestarea rămâne guvernată, pentru moment, de Regulamentul aprobat prin HG nr. 925/1995 privind verificarea și expertizarea tehnică a proiectelor, act care — potrivit informațiilor disponibile public — rămâne aplicabil până la modificarea sa explicită prin ordin de ministru, CATUC nefăcând altceva, deocamdată, decât să confirme la art. 382 că ministerul continuă să atesteze acești specialiști.

Ce s-a schimbat concret cu CATUC este arhitectura verificării în sine: codul introduce patru niveluri de verificare a proiectelor (NVP1-NVP4), corelate cu clasele de consecințe ale construcției (CC1-CC4), reglementate la art. 440-444, cu obligațiile și răspunderea verificatorului stabilite la art. 445-446. Pentru construcțiile din clasa de consecințe cea mai mică (CC1), verificarea de către un specialist atestat nu mai este, potrivit acelorași surse, obligatorie implicit — pentru CC2-CC4 rămâne obligatorie, dar cu profunzime diferită pe niveluri. La nivelul cel mai exigent, NVP4, pentru construcțiile din clasa CC4, art. 444 introduce — pe lângă verificarea cerută la NVP3 — un calcul paralel și independent, realizat de verificator cu instrumente cel puțin la nivelul celor folosite de proiectant; dacă diferențele de valori depășesc 5%, proiectul se revizuiește și verificarea se reia după revizuire. Este un mecanism de control mult mai strict decât simpla confirmare a coerenței unui breviar de calcul, și arată unde se duce, în practică, miza unei verificări pe cerința energetică la o clădire cu consecințe mari.

Ce verifică efectiv un verificator pe partea energetică

Indiferent de nivelul de verificare aplicabil, munca efectivă a verificatorului pe cerința „f" se concentrează pe câteva zone recurente:

• Coerența cu metodologia de calcul în vigoare. Pentru clădiri, referința tehnică de calcul al performanței energetice rămâne Mc 001-2022, iar verificatorul urmărește dacă ipotezele de calcul din proiect (zonare climatică, scenarii de utilizare, caracteristici ale anvelopei și ale instalațiilor) sunt aplicate conform metodologiei, nu doar plauzibile la prima vedere.
• Coerența internă a breviarului de calcul. O eroare frecventă nu e o formulă greșită, ci o discrepanță între datele de intrare declarate (arii, rezistențe termice, randamente de instalație) și cele efectiv introduse în calcul — sau între breviarul de calcul și piesele desenate ale proiectului.
• Coerența cu certificatul de performanță energetică preconizat. Pentru proiectele care trebuie să demonstreze o anumită clasă energetică sau conformitate nZEB, verificatorul urmărește dacă indicatorii din breviar susțin efectiv concluzia declarată în documentația de proiectare, și nu doar o afirmă.
• Trasabilitatea ipotezelor. Fiecare valoare introdusă în calcul ar trebui să provină dintr-o sursă verificabilă — un standard, o fișă tehnică de produs, o normă în vigoare — nu dintr-o valoare implicită copiată dintr-un proiect anterior fără adaptare la clădirea reală.

Erori frecvente întâlnite în verificare

Din perspectiva unui verificator, cele mai costisitoare erori nu sunt de regulă erori de calcul propriu-zise, ci erori de coerență: un breviar care folosește o rezistență termică diferită de cea din detaliile de anvelopă, un scenariu de ocupare care nu corespunde destinației reale a clădirii, o zonă climatică aplicată greșit, sau o versiune de normativ depășită folosită fără să se observe că între timp a intrat în vigoare o actualizare. Astfel de erori nu sunt vizibile la o citire rapidă a concluziilor — ies la iveală doar la o verificare linie cu linie a ipotezelor și a formulelor.

Ce poate accelera un software de verificare asistată — și ce nu poate face

O categorie relativ nouă de instrumente software își propune să sprijine tocmai această etapă: verificarea asistată a coerenței unui proiect, prin compararea automată a ipotezelor declarate cu datele efectiv folosite în calcul, prin semnalarea discrepanțelor între piese scrise și piese desenate, și prin recalcularea unor indicatori pentru a confrunta rezultatul cu cel prezentat în documentație. Un asemenea instrument poate reduce timpul petrecut cu verificări mecanice și repetitive — citirea rândurilor unui breviar, urmărirea unei valori prin mai multe documente — și poate semnala mai rapid o inconsistență pe care ochiul, la a cincea verificare din zi, o poate rata.

Ce nu poate face — și trebuie spus explicit — este să înlocuiască răspunderea legală a verificatorului atestat. Un rezultat generat sau confirmat de un software nu are, prin el însuși, nicio valoare juridică în procesul de verificare tehnică a proiectelor; semnătura și ștampila verificatorului atestat rămân actul care angajează răspunderea, nu ieșirea unui program. Niciun instrument software, oricât de bine calibrat, nu deține o validare oficială din partea MDLPA pentru actul de verificare tehnică — o asemenea validare nici nu există ca procedură, pentru că verificarea rămâne, prin lege, un act al persoanei atestate, nu al unui program. Un instrument util este cel care scurtează drumul verificatorului spre o concluzie motivată, nu unul care i-o dă gata formată.

Platforma Zephren include, pentru cei care lucrează cu proiecte și certificate de performanță energetică, un modul de verificare asistată gândit ca sprijin pentru această etapă — util atât auditorilor energetici care își pregătesc breviarele pentru predare, cât și verificatorilor care caută mai rapid punctele de neconcordanță într-un proiect primit spre verificare. Detalii despre acest modul, alături de restul funcțiilor pentru generarea CPE, sunt disponibile la zephren.ro/program-de-calcul.